|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
http://www.creationism.org/romanian/creationism_faq_ro.htm |
O gamă largă de întrebări sunt trimise în fiecare săptămână.
Sperăm ca secţiunea „Întrebări frecvente” să
răspundă la întrebările şi nelămuririle pe care le ai.
Eşti nebun?
Hmmm ... greu de spus.
Cum poţi fi atât de ignorant?
Ne-am mai întâlnit înainte? Te rog, nu uita că persoana de la celălalt capăt care face o afirmaţie ignorantă despre un altul e de fapt ignorant sau prost (iartă-mă, te rog).
Esenţa creaţionismului nu e: „Dumnezeu a spus aşa, eu cred, aşadar problema e rezolvată.”?
Pentru unii oameni da, aşa e. Dar în schimb, un altul nu ar putea spune că pentru majoritatea esenţa evoluţionismului e: „Oamenii de ştiinţă au spus aşa, eu cred, aşadar problema e rezolvată.”?
Când vei înceta să te mai „opui ştiinţei”?
Când vei înceta – să o baţi pe soţia ta? Cu alte cuvinte întrebarea însăşi implică ceva neadevărat. Uneori oamenii de ştiinţă chibzuiţi şi puţini care propun o teorie sunt cei care în final au avut dreptate. În primul rând, noi nu „ne opunem ştiinţei.”
Adu-ţi aminte, te rog, că toţi fondatorii ştiinţei moderne au fost creaţionişti, precum Newton, Kepler, Pascal, Boyle, Galileo şi mulţi alţii. Înţelegerea lor că există un Creator divin, logic, le-a oferit baza pentru a căuta legile naturale ale creaţiei Sale, şi au încercat să aibă gândurile Lui. Azi noi facem la fel întrucât recunoaştem că trăim într-un univers ce a fost creat în mod logic. Simpla idee că ceea ce vedem în jurul nostru a avut loc din întâmplare în urma unei explozii (Big Bang)? Creaţioniştii, fiind pe aceeaşi linie cu ştiinţa, afirmă că dovezile sugerează cu putere că s-a întâmplat exact opusul.
Cum rămâne cu dinozaurii?
Simplu spus, au trăit în acelaşi timp cu oamenii de-a lungul miilor de ani ai existenţei omenirii, şi au dispărut înaintea erei noastre. Cuvântul „dinozaur” are o vechime de numai 160 de ani. Legende despre reptile periculoase (cunoscute ca dragoni) ne-au fost transmise de strămoşii din Europa, China şi restul Asiei până la cele trei Americi (de nord, de sud şi centrală), iar legendele sunt cunoscute şi în Africa. De ce aceste legende/istorii (care, ia aminte, au fost răspândite pe continente locuite de oameni!) sunt trivializate şi nu sunt luate în seamă doar pentru a da credibilitate temporarei teorii a evoluţionismului? În ştiinţă e important să separi dovada de interpretare. Dovada e că au existat aceste reptile uriaşe şi periculoase. Avem oase, istorie înregistrată şi urme; avem dovezi puternice. Interpretarea (sau convingerea) că ei au murit cu milioane şi milioane de ani în urmă e disputată de creaţionişti şi evoluţionişti. Plus numeroasele povestiri din istorie ce relatează despre oameni ucişi de dragoni/dinozauri şi modul cum ulterior oamenii, drept răzbunare, s-au unit ca să îi omoare (printre alte dovezi importante) sunt în mod evident de partea noastră ... pe măsură ce teoria creaţionistă e tot mai puternică în fiecare an.
Dinozaurii n-au dispărut cu 65 de milioane de ani în urmă?
Există dovezi că Pământul are numai câteva mii de ani vechime. În secţiunea CĂRŢI, vezi It's a Young World After All (Şi totuşi e o lume tânără) de Dr. Ackerman. Acei „65 de milioane de ani” e o invenţie mentală recentă. Evoluţionismul oferă o ascunzătoare mentală de atotputernicul nostru Creator. Evoluţionismul afirmă (din punct de vedere teologic) că Dumnezeul nostru e slab sau nu există. Aşa e? Gândeşte-te la ce spune evoluţionismul despre originile noastre. Dragonii (vezi răspunsul de mai sus din secţiunea Întrebări frecvente) au fost văzuţi, iar uneori strămoşii noştri, de pe toate continentele, s-au luptat cu ei. Strămoşii noştri au fost sinceri în ce privesc înregistrările făcute despre reptilele periculoase. Au trăit în aceleaşi vremuri cu omul. Oamenii au văzut dinozauri. Desigur, ulterior povestirile au fost împodobite, dar grăuntele de adevăr că oamenii şi dinozaurii (dragonii) au trăit în acelaşi timp este corect. Au trăit în locuri diferite ... dar în acelaşi timp – până când dinozaurii au dispărut treptat. (A propos, mai există câţiva dinozauri.)
4004 î.H. ... nu vorbeşti serios!!
Există de fapt mai multe versiuni a ce se numeşte „ştiinţă creaţionistă.” Unii creaţionişti acceptă majoritatea interpretărilor evoluţioniste dar se opresc în punctul în care viaţa s-ar fi format de la sine. Aceşti creaţionişti susţin că ar fi existat o „cauză iniţială” (sau „Prima cauză”), adică „Cineva” ... a catalizat întâmplări timpurii, pe urmă evoluţia a fost procesul folosit ulterior de acest „Dumnezeu.” De pe www.creationism.org oferim link-uri către unele din aceste site-uri, dacă eşti interesat. Dar alţi creaţionişti, ca cei care au contribuit la acest website, au continuat să înveţe ... şi au înţeles (sau au convingerea) că într-adevăr nu există deloc dovezi ştiinţifice corecte care să sprijinească evoluţionismul; şi nicicum Pământul nu e mai vechi de 10.000 de ani. Acest lucru e complicat, dar mulţi din aceşti „creaţionişti ai Pământului tânăr” sunt convinşi că anul 4004 î.H. e foarte aproape de data când Pământul a fost creat. Ştiu că aşa ceva este cu totul hilar pentru cei care cred că metodele de datare radioactivă chiar funcţionează, îmi pare rău să le spun că nu, nu funcţionează.
40 de zile şi 40 de nopţi, serios?
De fapt, în Genesa, capitolul 7 scrie că timp de 150 de zile apele s-au ridicat deasupra pământului, şi pe urmă au coborât pentru următoarele 150 de zile. Timpul total al Potopului a fost aproximativ de 1 an de când familia lui Noe a intrat şi a părăsit Arca. Acest lucru scrie clar. Punct. Dar de asemenea se pare că a plouat foarte puternic în primele 40 de zile şi nopţi al acestui moment fundamental (şi a bătut un vânt puternic, Gen. 8:1). Nu există niciun fel de dovadă că ploaia a provocat Potopul, iar creaţioniştii moderni nici nu afirmă acest lucru. Iertaţi-mă aici, dar numai evoluţioniştii folosesc această noţiune falsă ca punct de sprijin pentru a dispreţui teoria creaţiei, inclusiv Potopul.
Cum e posibil ca în arca lui Noe să fi încăput toate speciile de animale mari din lume!
Cele mai mari ouă de dragon (i.e. dinozaur) care au fost descoperite au mărimea unei mingi de fotbal. Un om, de exemplu, ar putea pune în portbagajul maşinii lui doisprezece ouă de brahiozaur şi ar mai avea loc în portbagaj pentru alte lucruri! Înseamnă că dragonii tocmai ieşiţi din găoace nu erau foarte mari. Misiunea lui Noe a fost să aibă grijă de fiecare soi de animal. Nu trebuie să găseşti cel mai mare din fiecare soi. Şi nici nu ai nevoie de fiecare specie subdivizată. Ştiaţi că cele mai multe soiuri de câini nu au o vechime mai mare de 100 de ani? 2 căţeluşi ar putea păstra genomul întregii „rase canine” de animale. Biblia foloseşte cuvântul „soi” pentru diferitele forme de viaţă. Caii şi zebrele pot (şi au) făcut pui viabili; la fel tigrii şi leii, lucru ce arată că ei (potrivit teoriei creaţioniste) au provenit din acelaşi inventar viu. Câinii şi lupii (deşi azi oamenii îi consideră foarte diferiţi) au provenit de asemenea din acelaşi „soi.” Există câteva animale mari (care au această mărime când sunt la vârsta maturităţii) desigur: girafe, elefanţi şi T-rex printre ei. Dar mărimea obişnuită a unui animal e ca al unei oi, i.e. arca cu trei etaje era suficient de largă pentru a oferi loc soiurilor de animale plus mâncare pentru fiecare. Procesul de formare a speciilor biologice ar putea să înceapă din nou de la cei doi „câini” sănătoşi. Dacă ne gândim din punct de vedere ştiinţific la aceasta, vedem un design variabil incredibil, aşa-i?
Chiar dacă toată atmosfera ar fi fost 100% saturată cu umezeală şi ar fi început să plouă nu ar fi fost suficientă apă ca să acopere continentele! Potopul a fost imposibil, recunoaşte!
Aceasta e o acuzaţie obişnuită şi are a face cu răspunsul dat la cele două întrebări de mai sus. Povestirea din Genesa despre Potop e doar ce a văzut Noe, şi ar putea să nu fie tot tabloul despre evenimentele catalizatoare. Nu este pomenită gheaţa deloc, ştim că apele ce au crescut (în primele 150 de zile) au avut loc simultan cu începerea celor 40 de zile de ploaie şi cu faptul că izvoarele adâncului celui mare s-au rupt, aceasta fiind o afirmaţie uluitoare. Ploaia nu a provocat Potopul, dar acest simptom al cataclismului de asemenea a început în acelaşi moment.
Apa sărată care s-ar fi aflat pe continente ar fi distrus toate plantele oricum, corect?
Ai pus vreodată zahăr în cafea şi ai uitat să amesteci? Ce gust a avut? Înainte de Potop oceanele „nu fuseseră amestecate” încă. Oceanele se poate să nu fi fost saturate cu minerale înainte de Marele Potop atunci când apele s-au revărsat peste pământ. Şi ştim că seminţele plantelor (nu hibrizi mici, care sunt mult mai slabi din punct de vedere al sănătăţii, la fel ca mai sus menţionatele rase de câini) sunt vânjoase şi pot fi rostogolite, supravieţuind chiar luni în şi purtate de apă. Însă din fosile rezultă că unele tipuri de plante (şi multe creaturi ale oceanului) nu au rezistat Potopului şi schimbărilor care trebuiau să aibă loc pentru a rezista mediului mai rece existent ulterior pe Terra. Papura, de exemplu, obişnuia să crească până la 18 metri în vremurile din trecut, dar rămăşiţa pe care o vedem azi abia creşte 1 metru. Lumea modernă e numai rămăşiţa a ce a fost înainte.
Potopul lui Noe nu a fost doar un potop regional?
Imposibil. Unii oameni afirmă acest lucru azi, dar Genesa spune clar că Dumnezeu a îngăduit potopul peste tot pământul; toţi oamenii, toate animalele şi păsările care nu erau în Arcă se vor îneca. Un om obişnuit poate merge 1,60 km pe oră, corect? În 10 ore omul poate străbate cam 50 de km. În 100 de zile de mers în acest ritm ar fi posibil ca omul să meargă câteva mii de km, corect? (Gândeşte-te la pionierii americani şi căruţele lor, traversând America de nord la pas alături de căruţe, îndreptându-se spre nord de-a lungul unui anotimp îndelungat.) Dacă Dumnezeu ar fi trimis un „potop regional” atunci de ce nu l-a pus pe Noe să construiască o „căruţă a lui Noe”? Noe ar fi putut să se mute cu câteva văi mai încolo pentru a scăpa de potopul regional. Din punct de vedere geologic, vedem straturi sedimentare adânci pe fiecare continent. Majoritatea sedimentelor au loc în urma apelor. Straturi groase, adânci, uniforme ce se întind pe sute de metri pătraţi indică un eveniment din trecut ce a avut loc o singură dată în care au avut loc procese imense de depozitare, procese pe care nu le mai vedem în zilele noastre. Astfel de straturi adânci, amestecate cu rezerve de cărbune şi ţiţei (au nimicit formele de viaţă din trecut) se află pe toate continentele şi toate indică un potop global.
Potopul a fost global. S-a amintit în legende/istorii în lumea întreagă, nu doar în povestirea din Evrei. Care e temelia ta finală pentru adevăr? E „aşa numita ştiinţă” care urmăreşte curentele şi convingerile stabilite de păreri temporare?, sau e Cuvântul lui Dumnezeu, recunoscând că majoritatea oamenilor de ştiinţă greşesc uneori...? Timp de peste 1000 de ani, oamenii de ştiinţă de la Ptolomeu la Galileo au greşit crezând că universul se învârtea în jurul pământului, aşa-i? Faptul că Biserica l-a persecutat pe Galileo a pornit de la sprijinul pe care l-a acordat „ştiinţei” învăţată de cărturarii din acele vremuri. Liderii bisericii i-au sprijinit pe nobili când Galileo, care a afirmat că teoria grecului matematician şi om ştiinţă, Ptolomeu, (care exista de 1000 de ani) ar fi incorectă. „Să crezi majoritatea oamenilor de ştiinţă?” pentru că s-ar putea să aibă dreptate...? Nu, uneori majoritatea greşeşte. Au greşit când au afirmat că universul întreg se învârte în jurul Pământului şi există dovezi puternice că greşesc şi azi susţinând că suntem doar un accident cosmic ce a explodat din nimic fără nici un motiv. O simplă întâmplare statistică fără nici un Dumnezeu alături, aşa că trăieşte-ţi viaţa aici şi acum; oamenii fac legea; consensul uman e autoritatea supremă.
Procesul penal Scopes din 1925 (cunoscut şi ca Procesul penal al maimuţei) nu a arătat că evoluţionismul a câştigat, iar creaţionismul a pierdut – pe deplin!
Asta au spus în reportaje media liberală şi Hollywood încă de atunci.
De ce nu tolerezi convingerile altora?
Mă interesez şi vorbesc în ceea ce priveşte ambele părţi când vine vorba de această chestiune importantă ... spre deosebire ... de media liberală şi Hollywood, ei procedând opus de-a lungul anilor.
Voi, creaţioniştii care cred că pământul e plat, îmi provocaţi greaţă!
Aceasta nu e o întrebare, dar versiuni ale acestui comentariu sunt foarte obişnuite. De obicei provin de la tineri care vor să-i pună pe creaţionişti (sau pe oricine altcineva care nu e de acord cu ei cu privire la orice, de fapt) la locul lor. Oh, de-aş fi tânăr din nou! :-)
Ştii, un lucru pe care l-am spus în faţa grupurilor sceptice e următorul: chiar dacă nu sunt deloc de acord cu concluziile mele, să ia în considerare dovezile care există din plin. Oamenii care postulează cele mai bune şi mai noi teorii, peste 10 sau 20 de ani sunt cei care pot de asemenea să includă dovezi înlăturate pe ascuns de către experţii acestei generaţii pentru că informaţiile nu se potrivesc cu teoriile lor (vezi următoarea întrebare).
Datarea radioactivă dovedeşte că creaţionismul nu se poate să fi avut loc, aşa-i?
Creaţioniştii sunt de partea ştiinţei testabile şi repetabile. Ahem, din nou, creaţioniştii sunt cei care stau de partea ştiinţei. Evoluţioniştii ignoră ştiinţa atunci când le convine! Rocile nu au date ştampilate pe ele, şi nimeni nu a asistat la cum au îmbătrânit timp de (presupuşii) milioane de ani. Datarea radiometrică e o treime adevăr şi două treimi presupunere, şi nu poate fi reprodusă. Curgerea lavei care a avut loc în vremuri istorice înregistrate a fost datată radiometric că ar avea milioane de ani. Acest lucru nu ne oferă certitudine cu privire la presupusa vechime a pământului.
Există carbon perceptibil pe şi lângă multe oase fosilizate de dragon. (Conform teoriilor evoluţioniste actuale aceste oase au cel puţin 65 de milioane de ani, corect?) Creaţioniştii dau jos de pe oase o parte din carbon şi trimit mostre la laboratoare pentru datare (C14) dating; rezultatele demonstrează că respectivul carbon care înainte fusese pe oasele de dinozaur are cel mult o mie de ani. Ştiinţa câştigă. Se ştie că evoluţioniştii s-au enervat la culme când creaţioniştii au publicat mai târziu de unde provenea carbonul datat. Un alt exemplu e noul dom din lavă de pe muntele Sf. Elena. Abia dacă are 35 de ani vechime, dar datarea radioactivă (K-Ar) arată că are 1 milion de ani vechime! ...Ceva e foarte, foarte greşit. Pompeii şi Hawaii de asemenea au curgeri vulcanice istorice care dovedesc că datarea K-Ar nu valorează nici 2 bani. Şi totuşi înalţii preoţi ai evoluţionismului ţin cu dinţii de aceste date antice întrucât nu există nicio altă „dovadă” care să le ofere un Pământ cu o vechime mai mare de 10.000 de ani. Toate fluviile şi cascadele arată că Pământul are doar câteva mii de ani. Mitul cu milioane de ani pur şi simplu e fals. Aceasta e ştiinţa: testabilă şi repetabilă. Aceste teste ... pot fi repetate.
Cum rămâne cu mărturiile fosilelor?
„Cel mai bun prieten al creaţionistului” (i.e. mărturia fosilelor) arată lipsa evidentă de forme cu caracter intermediar. Desigur, fiecare generaţie de evoluţionişti au câteva, dar până acum niciuna nu a trecut testul timpului. Mai nou ei încearcă din răsputeri să afirme că „dinozaurilor le-au crescut aripi” pentru a valida teoria temporară a evoluţionismului. Şi aceasta va cădea din plin. Aşteaptă şi vei vedea. (Au însă artişti buni, nu-i aşa?) Au nişte ilustraţii uimitoare cu forme temporare „probabile,” fără, însă, nici un pic de dovadă ştiinţifică. E trist ce fac cu copiii printr-o astfel de propagandă.
Evoluţia umană (Hominidae) e un ADEVĂR! Recunoaşte!
În zilele noastre capacitatea cranială a oamenilor vii variază de la 700 cc la 2200 cc, fără nici o legătură între mărimea creierului şi inteligenţă. (Media e aproximativ 1300-1350 cc; i.e. centimetru cubic.) Am trăit în Tokyo 5 ani. Media „mărimii creierului” lor e mult mai mică decât a mea (eu sunt caucazian înalt) dar te asigur că japonezii sunt foarte deştepţi. Dacă ne uităm la computere, am putea spune că circuitele care sunt mai apropiate una de alta sunt mai eficiente şi mai rapide, ... prin urmare un creier mai mic nu e neapărat un dezavantaj, corect? Când evoluţioniştii înşiră cranii vechi de la cel mai mic la cel mai mare (şi intenţionat ascund craniile antice care sunt mai mari decât cele din zilele noastre) fac presupuneri false legând mărimea creierului de inteligenţă – şi neglijează raţiunea! În plus metodele lor de datare radioactivă nu funcţionează (după cum am afirmat mai sus), aşa că ei nici nu ştiu cât de vechi e fiecare craniu.
Scuză-mă, dar ce se întâmplă cu oasele unui om care nu are suficient calciu în dieta lui? Sau dacă îi lipseşte cupru, de exemplu, i-ar afecta dezvoltarea creierului. Dacă în trecut mulţi oameni mâncau hrană locală ...(ai răbdare,) iar solul local din zone diferite avea lipsă de seleniu, sau magneziu, sau fier, sau alte minerale ... acest lucru ar afecta fiecare om şi animal din zona respectivă de-a lungul generaţiilor, corect? Când avem de-a face cu fosile umane să luăm în considerare toate posibilităţile ştiinţifice logice (inclusiv defectele congenitale), şi nu doar să folosim un tipar evoluţionist necinstit a mii de rămăşiţe omeneşti (ascunzând sau ignorând majoritatea de astfel de rămăşiţe!) pentru a face publicitate teoriei evoluţionişte, încercând să i se confere credibilitate – cu alte cuvinte, ei proclamă evoluţionismul cu orice preţ în pofida mărturiilor fosilelor. Noi vom avea de plătit un mare preţ dacă îi lăsăm să continue să înşele publicul cu dovezi false. Mărturia fosilelor (i.e. cel mai bun prieten al creaţionistului) arată că există variaţii de la soi la soi, dovadă a designului incredibil de înţelept.
Ce face evoluţionismul? (Da, îţi pun ŢIE o întrebare serioasă!) Umple o nevoie în ce priveşte originea noastră. Nu e testabil, nici repetabil. Iar când creaţioniştii arată că evoluţionismul stă împotriva dovezilor ştiinţifice, evoluţioniştii se enervează. Se enervează? Poftim? Credeam că asta e „ştiinţa” ... schimbul liber de idei şi dovezi şi de toate. Noi le ameninţăm religia. Cine suntem noi ca oameni? De ce suntem aici? Unde vom merge? 3.5 miliarde de perechi de ADN omenesc. Wow! Nu am suficientă credinţă să cred că originea noastră vine dintr-un accident întâmplător. Asta e diferit ... diferit de orice fel de ştiinţă, nu-i aşa?
Nimeni nu ştie că „ştiinţa creaţionistă” e oximoron?
Aceasta e cea mai importantă istorie antică despre care vorbim – originea noastră. Este o chestiune discutabilă care ne atinge în profunzime. Într-adevăr foarte profund şi de aceea e ameninţătoare. E diferită de alte ştiinţe. Dacă există Dumnezeu care m-a creat pe mine şi pe tine şi spune că are dreptul să ne judece după ce murim, după o viaţă în care învăţăm şi testăm, atunci suntem nebuni să ne opunem realităţii, să închidem ochii şi să declarăm în masă că existenţa Lui nu trebuie să fie. La urma urmei suntem fiinţe mici, finite, legate de o biluţă albastră suspendată în spaţiu, şi care se află într-o zonă dintr-o anumită galaxie; şi suntem limitaţi la doar 5 simţuri. Iar unii din cei mai „deştepţi” oameni, care se proclamă a fi înţelepţi, presupun că tot ce există trebuie să răspundă înţelegerii noastre finite ori altfel nu poate exista? „Ştiinţa evoluţionistă” cu a ei sfidare poate la fel de bine să fie eximoron, dar nu termenul „ştiinţă creaţionistă” care în primul rând recunoaşte că noi şi simpla noastră înţelegere nu stau în centrul a tot ce există.
Creaţioniştii nu publică pentru a primi recenzii ştiinţifice din partea colegilor, dovadă că nu sunt buni oameni de ştiinţă, corect?
Păi ... e foarte comod ca aceiaşi gardieni ai turnului de fildeş care resping manuscrisele cu care nu sunt de acord să îşi schimbe ulterior părerea şi să dea vina pe creaţionişti pentru că nu li se dă voie să publice cercetare de calitate în publicaţiile lor ştiinţifice.
Dr. Henry Morris de la Institute for Creation Research(Institutul pentru cercetare creaţionistă) a afirmat că există mulţi oameni de ştiinţă creaţionistă care lucrează în industrie sau sănătate, dar prejudecata anti-creaţionistă a devenit atât de puternică în academii încât nimeni nu poate vorbi sau scrie deschis împotriva evoluţionismului fără să fie ostracizat sau concediat. Recenzii ştiinţifice supuse presiunii de grup în acelaşi timp fiind în competiţie pentru respect şi avansare în carieră are limitările sale. Evoluţioniştii au decis că nu există „Dumnezeu” în faţa căruia să dăm socoteală, astfel consensul uman e statul suprem în discernerea adevărului. Cum se poate ca orice profesor care predă evoluţionismul să rupă rândurile şi să spere să-şi păstreze meseria? A rupe acest consens spune, prin definiţie, că acel om greşeşte; înţelege că dacă nu există „Dumnezeu” în faţa căruia avem de dat socoteală corupţia va creşte tot mai mult dacă nu e ruptă pe dinafară (acelaşi lucru fiind valabil pentru departamentul de poliţie al unui oraş, regimul politic sau ierarhia unei religii false.)
Respectata Societate de cercetare creaţionistă Creation Research Society are la activ cam 650 de membri, şi toţi au diplome valoroase în domeniul ştiinţei. Mulţi dintre ei au publicat articole ştiinţifice de calitate. CRS de asemenea publică un jurnal ştiinţific regulat şi o foaie de informare bilunară conţinând o varietate de articole ce au la bază ştiinţa.
Evoluţionismul e ştiinţă; creaţionismul e religie
Convingerea aceasta rostită de batjocoritori e obişnuită. De obicei răspund pe scurt acestor observaţii. Dar aici voi menţiona că evoluţia e un presupus proces care cică explică originea noastră. În mii de ani de cultivare a pământului nu s-a înregistrat vreodată că aşa ceva s-ar întâmpla. Nici acum nu există fosile de tranziţie bona fide; nici măcar una. Presupusele metode de datare radioactivă ce postulează milioane de ani nu rezistă în faţa testabilei şi repetabilei cercetări ştiinţifice. Iar uneori ...recunosc ... îmi place să schimb obişnuita dezbatere pentru a obţine efect. În schimb voi dezbate „ştiinţa creaţionistă vs. religia evoluţionistă.” Macro-evoluţia (de la molecule la om, a avut loc automat în timp) e crezută de partizani dar nu e singura teorie existentă.
Care e diferenţa între macro-evoluţie şi şi micro-evoluţie?
Macro-evoluţia e teoria care susţine că un soi de viaţă poate deveni alt soi dacă i se oferă suficient timp şi ocazie. Micro-evoluţia însă e procesul biologic observat care arată că descendenţii sunt asemănători (dar evident nu clone) strămoşilor lor. (Nu e uimitor că Creatorul a făcut posibilă această adaptare în cadrul fiecărui soi!) Copilul moşteneşte trăsături vizibile de la ambii părinţi, etc. Micro-evoluşia e ştiinţifică. Acesta e modul în care Creatorul a făcut viaţa, diferite specii pot apărea în cadrul fiecărui „soi” de viaţă prestabilit. Priveşte cu atenţie—când evoluţioniştii oferă dovezile lor despre presupusa macroevoluţie, ceea ce ei de fapt citează sunt TOTDEAUNA instanţe ale microevoluţiei, în speranţa că tu nu vei observa diferenţa. Legea despre genetică a lui Mendel ne arată de ce microevoluţia nu duce la macroevoluţie.
...Există multe alte întrebări şi variaţiuni ale întrebărilor şi provocărilor pe care oamenii le prezintă. Sperăm că secţiunea „Întrebări frecvente” va răspunde la unele din întrebările pe care poate le-ai avut cu privire la acest subiect important. Dacă eşti un om cu frică de Dumnezeu, roagă-te să înţelegi această chestiune fundamentală. După ce ai verificat ambele părţi – s-ar putea să ai o cu totul altă părere, dar te rog să iei în considerare că motivul pentru care am scris şi am postat aceste informaţii pe pagina web e pentru că sperăm să te zidească şi să te informeze.
======
Din momentul Căderii, când Adam şi Eva au păcătuit, noi am pierdut contactul direct cu Creatorul nostru. Acest lucru s-a întâmplat cu aproximativ 6.000 de ani în urmă. În generaţiile care au urmat a început o luptă să păstrăm şi să dăm mai departe cum putem să ne împăcăm cu El. Pe măsură ce strămoşii noştri s-au împrăştiat după Potop, au dat mai departe variaţii istorice ce includ peste 250 de povestiri despre Potop! Istoria niciunui popor nu afirmă să fie mai veche de 5.000 de ani. Peste tot în lume aşa este. Şi totuşi, în ultimii 200 de ani a existat o presiune mereu crescândă iniţiată de „avansatul om modern” de a uita complet ce a rămas din istoria antică de mii de ani, pentru a o înlocui cu miticul „milioane” de presupuşi ani, că suntem accidente cosmice şi că trebuie să stăm uniţi împotriva Creatorului nostru. „Extratereştrii” (i.e. îngeri căzuţi; duhuri familiare sau zei falşi din vechime deghizaţi în forme noi) în curând îşi vor face simţită prezenţa pentru a finaliza falsa anti-istorie ce va veni. Te rog nu te lăsa prins de înşelătoria spirituală a evoluţionismului şi de toate lucrurile la care duce convingerea evoluţionismului .
Am să închei cu o rugăciune pe care şi ateii şi anti-ateii o pot rosti în linişte şi în mod sincer: „Creatorule, dacă exişti şi mă auzi, Te rog ajută-mă.” Fă primul pas. Nu suntem singuri în univers.
Paul Abramson, Editor of: www.creationism.org
MP3 Audio Teaching
CMI • Creation Ministries Intl. - Creation Answers FAQ
ICR • Institute for Creation Research FAQ
|
|