Prùviri pi un Munnu Giuvini
di D. Russell Humphreys, Ph.D
12 Evidenzi Scienziàtichi e Lòggichi ca Mustranu lu 
Tutta la Criazzioni è cchiù giuvini di 10.000 anni
https://wwwcreationism.org/sicilian/YoungWorld_scn.htm
Di: Creazioni Cuntanu, Volumu 4, N. 4 - Lugliu / Austu 1999
Un bollettinu bimestrali dâ Creation Research Society (CRS)
U Dutturi Humphreys e la CRS anu datu lu permissu pi
"Evidenza pi un Munnu Giuvini" pi essiri còpiata (includi stu
avvisu, pi favuri) pi ogni scopu educativu e senza fini di lucrau.

Eccu na ducina di fenomeni naturali ca cuntrastanu cu l'idea evolutiva ca l'universu avi miliardi di anni. Li numira ca elencu sutta (spissu milioni/miliardi di anni) sunnu l'età massima pussìbbili stabbiluta pi ogni prucessu, e nun l'età reali. Chisti numira sunnu l'età nicissaria secunnu la teoria evolutiva pi ogni puntu. Lu puntu è ca l'età massima pussìbbili sunnu sempri assai cchiù nicari di l'età evolutive nicissarie, mentri l'età biblica (6.000 a 10.000 anni) ci sta sempri cunfortèvuli intra l'età massima pussìbbili. Accussì - li 12 punti ca vennu sutta sunnu pruova contru a la scala di tempu evolutiva e a favuri di chidda bibblica.

Esistunu assai cchiù pruovi di un munnu giuvini, ma haiu scigghiutu chisti cosi pi brevità e simplicità. Certi cosi di sta lista ponnu èssiri ricuncilati cu un universu vecchiu sulu facennu na seria di supposizzioni improbabbili e nun pruvati; autri ponnu calari sulu cu un universu giuvini. A lista accumencia cu fenòmeni astronomici luntani e scinni versu la terra, finennu cu fatti di ogni jornu.

1.   Li galassî si 'mpizzanu troppu prestu
2.   Li cumeti si disintegranu troppu prestu
3.  Nun c'è abbastanti fangu ntô funnu dû mari
4.  Nun c'è abbastanti sodiu ntô mari
5.  U campu magneticu dâ Terra si sta affievolennu troppu prestu
6.   Assai strati su troppu stritti
7.   La sabbia iniettata accorcia l'età geològgica
8.   La radioattività dî fossili accorcia l'età geològgica a quarchi annu
9.   Elìu nta li posti sbagghiati
10. Nun ci sunnu abbastanza scheletri di l'età di petra
11. L'agricultura è troppu ricenti
12. La storia è troppu curta

  1. Li galassî si attòrcinunu troppu prestu
Li stiddi dâ nostra galassia, la Via Lattea, giranu attornu ô centru galàtticu a diversi vitizzi, chiddi di l'internu giranu cchiù veloci di chiddi di l'esternu. Li vitizzi di rotazzioni osservati sunnu accussì veloci ca, si la nostra galassia avissi cchiù di quarchi centinara di miliuna di anni, saria un discu di stiddi senza forma inveci dâ so forma spirali prisenti.1

Eppuru si cridi ca la nostra galassia havi almenu 10 miliardi di anni. L'evoluzionisti chiamanu chistu "u dilemma dû caricamentu," ca canùscinu di cincuanta anni. Hannu prupostu assai tiurìi pi pruvàrisi a spiegallu, e ognuna di iddi fallìu doppu un curtìssimu periodu di pupularità. U stissu dilemma dû "caricamentu" si applica puru a àutri galassî.

Pi l'ùrtimi decenni, u tentativu cchiù favuritu pi risòlviri u dilemma è stata na tiurìa cumplicata chiamata "ondi di densità."1 La teoria havi prublemi cuncettuali, havi bisognu di essiri arbitrariamenti e assai finamenti messa a puntu, e di recenti è stata seriamenti messa in discussioni dâ scuperta dû Telescopiu Spaziali Hubble di na spirali struttura assai dittagliata ntô centru dû "vortici" galassia, M51.2

Vidi puru:   U Signuri ha "Stinnutu i Cieli" dâ Simana dâ Criazzioni
 

  2. Li cumeti si disintegranu troppu prestu
Secunnu a teoria evoluzionista, i cumeti avissiru a èssiri dâ stissa età dû sistema sulari, circa 5 miliardi d'anni. Eppuru ogni vota ca na cumeta orbita vicinu ô suli, perdi tantu di lu so materiale ca nun putissi supirvìviri cchiù di circa 100.000 anni. Assai cumeti hannu età tipichi di 10.000 anni.3

L'evoluzionisti spieganu sta discrepanza assumennu ca (a) li cumeti vennu di na "nuvola di Oort" sferica nun osservata, assai luntana di l'orbita di Plutuni, (b) interazzioni gravitazzionali improbabbili cu stiddi ca passanu raramenti spissu sbattenu li cumeti intra lu sistema sulari, e (c) autri interazzioni improbabbili cu li pianeti rallèntanu li cumeti ca trasunu abbastanti spissu pi spiegari li centinaia di cumeti osservati.4 Finu a ora, nudda di sti supposizzioni è stata cunfermata né di l'osservazzioni né di càlculi rialìstichi.

Ultimamènti, s'ha parratu assai dû "Cinturuni di Kuiper", un discu di supposti surgenti di cumeti ca si trova ntô pianu dû sistema sulari giustu fora di l'orbita di Plutuni. Anchi si certi corpi di ghiacciu esistunu nta dda zona, nun risolvissiru veramenti u prubblema dê evoluzionisti, picchì secunnu a teoria evolutiva u Cinturuni di Kuiper si esauriria prestu si nun ci fussi la Nube di Oort a furnillu.

  3. Nun c'è abbastanti fangu ntô funnu dû mari
Ogni annu, l'acqua e li vènti erodunu circa 25 miliardi di tunnillati di terra e petra di li cuntinenti e li depònunu ntô mari.5 Stu materiale s'accumula comu sedimentu scioltu (ossia, fangu) supra la petra dura basàltica (furmata di lava) dû funnu dû mari. La prufunnizza media di tuttu lu fangu ntô mari sanu, cumpresi li piattaformi cuntinentali, è menu di 400 metri.6

U principali modu canusciutu pi livari u fangu dû funnu dû mari è la subduzzioni tectònica dî piatti. Chistu voli diri ca u funnu dû mari scorri lentu (qualchi cm/annu) sutta i cuntinenti, purtannusi darreri quarchi sedimentu. Secunnu a la litteratura scentìfica seculari, stu prucessu ô mumentu leva sulu 1 miliardu di tunnillati a annu.6 Pi quantu si sapi, l'àutri 24 miliardi di tunnillati a annu si accumulanu sulu. A chissu ritmu, l'erosioni depositaria la quantità prisenti di sedimentu in menu di 12 milioni d'anni.

Eppuri, secunnu a teoria evoluzionista, l'erosioni e la subduzzioni di li piatti cuntinentali vannu avanti di quannu esistunu l'oceanî, pi circa 3 miliardi d'anni. Si fussi accussì, li ritmi supracitati implichinu ca l'oceanî s'asfitticassiru massicciamenti di fangu pi decini di chilòmitri di prufunnizza. Na spiegazioni alternativa (creazionista) è ca l'erosioni dî acque dû Diluviu di Gènisi, scorrennu dî cuntinenti, depositau la quantità prisenti di fangu ntra nu picca tempu, circa 5000 anni fa.

  4. Nun c'è abbastanti sodiu ntô mari
Ogni annu, i fiumi7 e àutri sursi9 sversanu cchiù di 450 miliuna di tunnillati di sodiu ntô mari. Sulu lu 27% di stu sodiu riesci a turnari fora dû mari ogni annu.8,9 A quantu si sapi, lu restu si accumula semplicimenti ntô oceanu. Si lu mari nun avissi avutu sodiu di partenza, avissi accumulatu la quantità prisenti in menu di 42 miliuna di anni cu li ritmi attuali di nserimentu e sbucatura.9 Chistu è assai menu di l'età evolutiva dû oceanu, 3 miliardi di anni. La risposta solita a sta discrepanza è ca l'apporti passati di sodiu avissiru avutu a essiri cchiù nicareddi e l'usciti cchiù granni. Tuttavìa, càlculi ca sunnu cchiù generusi pussìbbili versu li scenari evolutivi dannu sempri n'età massima di sulu 62 miliuna d'anni.9 Li càlculi10 pi assai àutri elementi di l'acqua di mari dannu età assai cchiù giuvini pi l'oceanu.

  5. U campu magneticu dâ Terra si sta calannu troppu prestu
L'energia tutali accumulata ntô campu magneticu dâ Terra s'è ridutta cuntinuvamenti di un fatturi 2,7 nti l'ùrtimi 1000 anni.11 Li teurìi evoluzionìstichi ca spieganu sta calata ràpida, e comu la Terra putissi aviri mantinutu lu sò campu magneticu pi miliardi di anni, sunnu assai cumplicati e inadeguati.

Esisti na teuria criazionìstica assai cchiù bona. È semprici, basata supra na fisica solida, e spiega assai carattirìstichi dû campu: la so criazziuni, li rapidi inversioni duranti lu diluviu di Gènisi, li calati e li crisciuti di intensità superficiali finu ô tempu di Cristu, e na decadenza custanti di d'allura.12 Sta teoria currispondi ê dati paleomagnètichi, stòrichi e prisenti.13 Lu risultatu principali è ca l'energia tutali dû campu (nun l'intensità superficiali) ha sempri decadutu almancu comu ora. A chiddu ritmu, u campu nun putissi aviri cchiù di 10.000 anni.14

  6. Assai strati su' troppu strettamenti piegati
Ntâ assai zoni muntagnusi, strati spissi di migghiara di pedi vennu piegati e piegati a furmari spirali. La scala di tempu geològicu cunvinziunali dici ca sti furmazzioni foru prufunnamenti suttamessi e solidificati pi centinaia di milioni di anni prima di èssiri piegati. Eppuru, la piegatura succidìu senza criccari, cu raggi tantu nicareddi ca tutta la furmazzioni avìa a èssiri ancora umida e nun solidificata quannu succidìu la piegatura. Chistu implica ca la piegatura succidìu in menu di migghiaia di anni doppu la deposizzioni.15

  7. La sabbia iniettata accorcia l'«età» geològgica
Esistunu forti evidenzi geològichi16 ca la sabbia di petra di Sawatch Cambriana - furmata circa 500 milioni di anni fa - dâ faglia di Ute Pass a uvest di Colorado Springs era ancora nun solidificata quannu fu spinta finu â superficia duranti l'innalzamentu dî Muntagni Rocciusi, circa 70 milioni di anni fa. È assai improbabbili ca la petra arenaria nun s'indurìu duranti li supposti 430 milioni d'anni ca ristau sutta terra. Inveci, è prubbabbili ca li dui eventi geològichi eranu a menu di centinara d'anni di distanza, accorciannu accussì assai la scala dû tempu geològicu.

  8. A radioattività fossili accorcia l'«età» geològichi a pochi anni
Li radioaloi sunnu aneddi di culuri furmati attornu a frammenti microscopici di minerali radioattivi nti li cristalli di petra. Sunnu evidenza fossili di decadimentu radioattivu.17 Li radioaloi "schiacciati" di Poloniu-210 nni mustranu ca li furmazioni Giurassica, Triassica e Eocenica ntô altipianu di Colorado foru depositati ntra pochi misi unu di l'autru, e non a centinaia di milioni di anni di distanza comu richiedi la scala di tempu cunvinziunali.18 Li radioaluni "orfani" di Poloniu-218, ca nun hannu evidenza di li so elementi matri, implicanu o na criazzioni istantanea o canciamenti drastici nti li tassi di decadimentu radioattivu.19,20

  9. Elìju nti li posti sbagghiati
Tutti i gruppi di elementi radioattivi ca si trovanu nta natura giniranu eliu quannu si disintigranu. Si sta disintigrazioni avissi succidutu pi miliardi di anni, comu dicinu l'evoluzionisti, assai eliu avissi trasutu nta l'atmusfera dâ Terra. La rata di perdita di eliu di l'atmusfera versu lu spazziu è calculabbili e nicaredda. Si si cunta sta perdita, l'atmusfera oi avi sulu lu 0,05% di la quantità di eliu ca avissi accumulatu 'n 5 miliardi d'anni.21 Chistu significa ca l'atmusfera è assai cchiù giuvini di l'età evolutiva suppunuta.

Un studiu pubblicatu ntô Journal of Geophysical Research mustra ca l'eliu pruduciutu di decadimentu radioattivu ntê petri prufunni e càudi nun ha avutu tempu pi scappari. Anchi siddu si cridi ca sti petri hannu cchiù di un miliardu d'anni, la so granni ritenuta di eliu suggerisci n'età di sulu migghiara d'anni.22

  10. Nun ci sunnu abbastanza scheletri di l'età di petra
L'antropòloghi evoluzionìsti dicinu ca l'età di petra durau almenu 100.000 anni, duranti li quali la pupulazzioni mundiali di l'omini di Neanderthal e di Cro-Magnon ristau circa custanti, tra 1 e 10 miliuna. Duranti tuttu chissu tempu sepultavanu i so morti cu l'artifatti.23 Secunnu stu scenariu, avissiru sepultatu almenu 4 miliardi di corpi.24 Si la scala di tempu evolutiva è curretta, e si l'ossi sepultati ponnu durari assai cchiù a longu di 100.000 anni (comu succedi cu li dinosauri di "70 milioni d'anni"), allura assai di li supposti 4 miliardi di scheletri di l'età di petra avissiru a essiri ancora esistenti (e di sicuru l'artifatti suttiranni). Eppuru, sulu quarchi migliaia su stati truvati. Chistu implica ca l'età di petra fu assai cchiù curta di quantu pinsanu l'evoluzionisti, quarchi centinara d'anni in assai zoni.

  11. L'agricultura è troppu ricenti
La solita storia evoluzionista dici ca l'omu campau comu cacciaturi e raccugghituri pi 100.000 anni duranti l'età di petra, prima di scupriri l'agricultura menu di 10.000 anni fa.23 Eppuru, l'evidenza archeològica mustra ca l'omini di l'età di petra eranu intelligenti quantu nuàutri. È assai improbàbbili ca nuddu di li presunti 4 miliardi di pirsuni mintuvati ô puntu 10 avissi a scupriri ca li pianti crisciunu di semi. È cchiù prubàbbili ca l'omini ristaru senza agricultura pi menu di quarchi centinara di anni doppu lu diluviu, si mai l'hannu avuta.24

  12. La storia è troppu curta
Secunnu l'evoluzionisti, l'omu di l'età di petra esistìu pi 100.000 anni prima di accuminciari a fari registrazzioni scritti circa 4000 a 5000 anni fa. L'omu preistoricu custruìu monumenti megalìtichi, fici beddi pitturi rupestri, e tinìa registri dî fasi lunari.25 Picchì avissi a spittari mill'anni prima di usari li stissi capacità pi scrìviri la storia? La scala di tempu bìbblica è assai cchiù prubbàbbili.24
 

    REFERENCES

1. Scheffler, H. and H. Elsasser, Physics of the Galaxy and Interstellar Matter, Springer-Verlag (1987) Berlin, pp. 352-353, 401-413.
2. D. Zaritsky et al., Nature, July 22, 1993. Sky & Telescope, December 1993, p. 10.
3. Steidl, P. F., “Planets, comets, and asteroids,” in Design and Origins in Astronomy, G. Mulfinger, ed., Creation Research Society Books (1983), pp. 73-106.
4. Whipple, F. L., “Background of modern comet theory,” Nature 263 (2 Sept 1976) 15.
5. Gordeyev, V. V. et al., “The average chemical composition of suspensions in the world’s rivers and the supply of sediments to the ocean by streams,” Dockl. Akad. Nauk. SSSR 238 (1980) 150.
6. Hay, W. W., et al., “Mass/age distribution and composition of sediments on the ocean floor and the global rate of subduction,” Journal of Geophysical Research, 93, No B12 (10 December 1988) 14,933-14,940.
7. Maybeck, M., “Concentrations des eaux fluviales en elements majeurs et apports en solution aux oceans,” Rev. de Geol. Dyn. Geogr. Phys. 21 (1979) 215.
8. Sayles, F. L. and P. C. Mangelsdorf, “Cation-exchange characteristics of Amazon River suspended sediment and its reaction with seawater,” Geochimica et Cosmochimica Acta 41 (1979) 767.
9. Austin, S. A. and D. R. Humphreys, “The sea’s missing salt: a dilemma for evolutionists,” in Proc. 2nd Internat. Conf. on Creationism, Vol. II, Creation Science Fellowship (1991).
10. Austin, S. A., “Evolution: the oceans say no!” ICR Impact No. 8 (Oct. 1973) Institute for Creation Research.
11. Merrill, R. T. and M. W. McElhinney, The Earth’s Magnetic Field, Academic Press (1983) London, pp. 101-106.
12. Humphreys, D. R., “Reversals of the earth’s magnetic field during the Genesis Flood,” in Proc. 1st Internat. Conf. on Creationism, Vol. II, Creation Science Fellowship (1987), pp. 113-126.
13. Coe, R. S., M. Prévot, and P. Camps, “New evidence for extraordinarily rapid change of the geomagnetic field during a reversal,” Nature 374 (20 April 1995) pp. 687-92.
14. Humphreys, D. R., “Physical mechanism for reversals of the earth’s magnetic field during the Flood,” in Proc. 2nd Intern. Conf. on Creationism, Vol. II, Creation Science Fellowship (1991).
15. Austin, S. A. and J. D. Morris, “Tight folds and clastic dikes as evidence for rapid deposition and deformation of two very thick stratigraphic sequences,” in Proc. 1st Internat. Conf. on Creationism, Vol. II, Creation Science Fellowship (1986), pp. 3-15.
16. Ibid, pp. 11-12.
17. Gentry, R. V., “Radioactive halos,” Annual Review of Nuclear Science 23 (1973) 347-362.
18. Gentry, R. V. et al., “Radiohalos in coalified wood: new evidence relating to time of uranium introduction and coalification,” Science 194 (15 Oct. 1976) 315-318.
19. Gentry, R. V., “Radiohalos in a radiochronological and cosmological perspective,” Science 184 (5 Apr. 1974) 62-66.
20. Gentry, R. V., Creation’s Tiny Mystery, Earth Science Associates (1986) P.O. Box 12067, Knoxville, TN 37912-0067, pp. 23-37, 51-59, 61-62.
21. Vardiman, L., The Age of the Earth’s Atmosphere: a Study of the Helium Flux through the Atmosphere, Institute for Creation Research (1990) P.O. Box 2667, El Cajon, CA 92021.
22. Gentry, R. V. et al., “Differential helium retention in zircons: implications for nuclear waste management,” Geophys. Res. Lett. 9 (Oct. 1982) 1129-1130. See also ref. 20, pp. 169-170.
23. Deevey, E. S., “The human population,” Scientific American 203 (Sept. 1960) 194-204.
24. Marshak, A., “Exploring the mind of Ice Age man,” Nat. Geog. 147 (Jan. 1975) 64-89.
25. Dritt, J. O., “Man's earliest beginnings: discrepancies in the evolutionary timetable,” in Proc. 2nd Internat. Conf. on Creationism, Vol. I., Creation Science Fellowship (1990), pp. 73-78.
 

Dr. Russell Humphreys, a Senior Physicist at Sandia National Laboratories, is a board member of the Creation Research Society, and is a leader in the Creation Science Fellowship of Albuquerque.

Prùviri pi un Munnu Giuvini
<https://www.creationism.org/sicilian/YoungWorld_scn.htm>

Main: . Sicilian
www.creationism.org