A fost făcută o descoperire interesantă chiar în inima Ucrainei, în regiunea Cherkasy, lângă oraşul Kaniv (la 100 km sud est de Kiev), ultimul refugiu al faimosului poet ucrainean Taras Shevchenko.

În 1967, în timpul construirii fundaţiei pentru centrala hidroelectrică Kanivska, a fost găsită o buturugă de stejar în nisipul aluvionar, la o adâncime de 22m.

Această regiune este destul de plată, la fel ca majoritatea teritoriului ucrainean, cu excepţia peninsulei Crimeea şi a Carpaţilor în vest. Aşadar nu există prea multă activitate vulcanică iar temperatura la această adâncime este mică.

Vedere de pe bancul abrupt din dreapta, mormântul lui Taras Shevchenko, în amonte de Dnipro, rezervorul şi centrala în fundal.

Explicaţia de mai sus spune: „Ca orice alt lemn în condiţii similare, a fost supus proceselor naturale de carbonizare şi a căpătat culoarea închisă. Valoarea ştiinţifică a acestui exponat constă în localizarea sa la această adâncime considerabilă, contrazicând teoria că adâncimea aluviunilor râului este o dovadă a erelor geologice lungi prin care au trecut acele aluviuni. Ideea este că acest stejar a fost tăiat cu un topor, lucru care se poate vedea foarte bine pe suprafaţa de tăiere. Aşadar vârsta geologică a buturugii este determinată de momentul apariţiei topoarelor de metal în zona noastră, lucru care s-a produs cu cel mult trei mii de ani în urmă. Astfel, vârsta geologică a buturugii este dată de vârsta tehnologiei folosite la tăiere.”

Deci această buturugă nu a trebuit să fie îngropată milioane de ani la o adâncime de 22 de metri pentru a se produce carbonizarea.
 

Pagina principală:  Română

www.creationism.org