Vol. VII • 1984 • v07n2p18 http://www.creationism.org/romanian/monotheism_ro.htm
Marele potop |
|
Turnul Babel |
Atunci când Noe a adus jertfa din Geneza 8:20-9:17, imediat după marele potop, întreaga sa familie – strămoşii tuturor oamenilor de după potop – a fost binecuvântată de Domnul. Omenirea s-a aşezat apoi în Şinear, (în ceea ce a devenit Mesopotamia antică; Sumeria) unde au construit Turnul Babel. Tradiţia evreiască susţine că Dumnezeu le-a poruncit oamenilor să se împrăştie şi să colonizeze pământul, însă aceştia au refuzat; ca urmare, Dumnezeu le-a încurcat limbile şi i-a obligat astfel să se împrăştie.1 Urmaşii lui Noe au mers pe mare şi pe uscat migrând pe distanţe mari în doar câţiva ani.
Astfel au fost populate curând Egiptul antic, China, America centrală şi alte regiuni, cu tehnologiile lor, limbi antice sofisticate şi culturi şi obiceiuri care vor deveni repede divergente. Şi în timp, crezurile lor monoteiste au început să se estompeze în minţile lor.
Generaţiile următoare de oameni au devenit tot mai indiferente faţă de Creatorul lor, aşa cum descrie (Noul Testament) cartea Romani 1:21-24:
„Fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;”
Creatorul a ales o singură familie prin care să păstreze închinarea Sa, însă chiar în vremea în care această familie, care curând va deveni o naţiune, se forma, erau în viaţă profeţi ai monoteismului iniţial. Când Avram era în Canaan, l-a întâlnit pe Melhisedec, preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt (Geneya14:18-20). Cartea Numeri din Vechiul Testament, capitolele 22 la 24, descrie cum profetului Balaam, din Siria sau Irac2, i s-a cerut să-i blesteme pe urmaşii lui Avraam, chiar înainte ca aceştia să intre în Canaan. Studiul numeroaselor tradiţii din această lume ne arată că ele susţin ideea Scripturii prezentată mai sus, că iniţial întreaga omenire L-a urmat pe Domnul pentru ca apoi să se îndepărteze de El.3
|
|
Există multe dovezi ale pierderii monoteismului mondial iniţial, şi ale decăderii în păgânism. Civilizaţiile cheie literate timpurii, Sumeria, Egipt, India, China şi Mexic, prezintă toate semne că au fost cândva monoteiste. Unele popoare primitive din Africa, America de Nord şi Japonia au îmbrăţişat ideea existenţei unui singur Dumnezeu Creator, şi cu toate acestea, din motive pragmatice, au abandonat ulterior închinarea înaintea Lui pentru a se închina spiritelor. Această călătorie de la monoteism la închinarea înaintea spiritelor, a dus în cazul Sumeriei, Egiptului, Indiei şi Mexicului la închinarea înaintea mai multor dumnezei.
MONOTEISMUL ÎN SUMERIA, EGIPT ŞI INDIA
Dovezile unui monoteism inițial în Sumeria, Egipt și India sunt cunoscute de multă vreme. Arheologii au descoperit faptul că pe măsură ce mergi mai mult în urmă în istoria sumeriană zeul cerului An apare mai proeminent: de aceea mulți consideră că el a fost cândva singurul dumnezeu al Sumeriei. Dovezi ale închinării înaintea „Singurului Dumnezeu” în Egipt sunt mult mai numeroase și în același timp mai aducătoare de confuzie. Imnuri precum cel care urmează abundă în literatura egipteană:
Unul, făcătorul tuturor lucrurilor, Duhul, Duhul ascuns, făcătorul spiritelor. El a existat la început, când nimic altceva nu era. Ceea ce este creat El a făcut după ce el a luat fiinţă. ... Nici un om nu ştie cum să-L găsească; numele Lui este o taină şi este ascuns. Numele Lui sunt nenumărate. El este adevărul, El trăieşte prin adevăr, El este regele adevărului. El este viaţă, prin El trăieşte omul; El îi dă viaţă omului, El îi suflă viaţă în nări. ... El Însuşi este existenţa; El nici nu creşte nici nu scade. El a făcut universul, lumea, ce a fost, ce este şi ce va fi. ... El îl aude pe cel care Îl cheamă, El îşi răsplăteşte robii, pe cei care Îl recunosc El îi cunoaşte, El îi protejează pe cei ce Îl urmează.4
În faţa abundenţei evidente de zei egipteni, diferiţi experţi au luat în discuţie posibilitatea ca ei să nu fie altceva decât diferite aspecte ale „Unicului”, sau diferite zeităţi ce concurează pentru a fi „Unicul”.5 Din perspectivă biblică, idea unicităţii probabil că a dăinuit încă multă vreme după ce această cultură s-a depărtat de închinarea înaintea Unicului Creator.
La început, cine a fost născut Domnul, singurul Domn a tot ceea ce există, care a făcut pământul, şi a format cerul, care dă viaţă, care dă putere, a cărui voie zeii o venerează, SINGURUL DUMNEZEU.6
MONOTEISMUL CHINEZESC
Chinezii s-au închinat iniţial unei zeităţi cu numele Shang Ti (上帝; Shangdi), care se traduce în română ca „Domnul suprem” sau „Domnul de sus”.7 Toate lucrurile au fost făcute de El, toate pedepsele şi răsplăţile pot fi trasate până la urmă la El.6 Examinarea tradiţiilor din vremurile în care oamenii i se închinau, ne arată un amestec de închinare la spirite şi recunoaşterea unui Dumnezeu nu foarte diferit de cel găsit în împărăţiile biblice al lui Iuda şi Israel. Povestea unui om, împăratul Ch'eng Tang (aproximativ 1760 î.Cr.), iese în evidenţă ca ceva aproape identic cu istorisirile biblice.
Ch'eng Tang a trăit în vremurile rele ale ultimului împărat Hsia. Era foarte tulburat de faptele rele ale suveranului său, dar nu dorea să încerce să îndrepte lucrurile fără o poruncă clară din Cer. Apoi a auzit o voce într-un vis: „Atacă. Îţi voi da toată puterea de care ai nevoie; pentru că am primit pentru tine mandatul ceresc.”9 Ch'eng Tang a distrus apoi dinastia Hsia şi s-a pus pe sine împărat. Conştiinţa lui nu era deplin împăcată totuşi, şi timp de mai mulţi ani s-a întrebat dacă a procedat corect. În cele din urmă s-a abătut asupra ţării o secetă cumplită iar Ch'eng Tang s-a îmbrăcat ca şi cum urma să fie sacrificat, strigând către Dumnezeu: „Nu distruge poporul meu pentru păcatele mele!”10 Să spune că în acel moment a început să plouă. E posibil ca Ch'eng Tang să Îl fi urmat pe Dumnezeu, cel puţin în măsura în care Îl înţelegea, dar exemplul său este unic în cronicile chinezeşti antice. Generaţiile ulterioare au acordat o tot mai mare atenţie legilor fundamentale ale lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp I-au uitat personalitatea.
|
|
MONOTEISMUL TIMPURIU ÎN MEXIC
E posibil ca locuitorii timpurii ai Mexicului să fi avut un Dumnezeu Creator unic. (Diferiţi „experţi” dezbat dacă El şi soţia sa erau entităţi separate sau aspecte diferite ale aceleaşi fiinţe). O legendă ne spune cum El a făcut o grădină sau cetate – unde este vară eternă şi ape curgătoare. Dumnezeu a pus un copac frumos în mijlocul acestei grădini şi le-a poruncit dumnezeilor inferiori sa nu-l atingă. Aceste divinităţi inferioare nu l-au ascultat şi au rupt bucăţi mari din copac în zelul lor de a-l distruge. Ca urmare Dumnezeu i-a aruncat pe aceşti „dumnezei” afară din grădină şi le-a dat diferite sarcini de îndeplinit. Primul cuplu uman a trăit şi el în grădină şi a fost şi el alungat împreună cu aceste „divinităţi” inferioare.12
DUMNEZEU CREATORUL ŞI NUMEROASELE SPIRITE
Tranziţia de la o societate monoteistă la una care se închină spiritelor este ilustrată de multe popoare primitive care încă există şi azi. Pieile albe Ainu din Japonia, de exemplu, cred într-un Dumnezeu Creator unic, dar consideră că El este prea îndepărtat pentru a fi interesat de om: aşa că Ainu comunică cu spiritele.13 Multe triburi de indieni Nord Americani cred că Creatorul a numit spirite ca mijlocitori între om şi Dumnezeu.14
Triburile Algonquin din estul Canadei au mers până acolo încât au afirmat că Dumnezeu Însuşi le-a spus indienilor să caute spiritele.
Această înstrăinare de Dumnezeu este poate cel mai bine exprimată de un băştinaş din Africa de vest care îl descrie pe Dumnezeul Creator al culturii sale:
Creştinismul biblic ne învaţă că Isus Cristos este mai puternic decât spiritele rele. Doar El este tăria noastră în vremuri de nevoi. Trebuie să ne întoarcem la El, să-I cerem iertarea păcatelor, să acceptăm moartea Sa pe cruce în locul nostru, şi să credem că El a biruit chiar şi moartea (Evanghelia - I Corinteni 15:1-4). Dumnezeu Creatorul ne vrea înapoi! De aceea Creştinismul NU este o religie străină, ci o împlinire şi restaurare! El ne aduce înapoi la închinarea înaintea Sigurului Dumnezeu Adevărat, CREATORUL TUTUROR OAMENILOR, ŞI AL TUTUROR POPOARELOR.
DEZVOLTAREA PANTEISMULUI
De la închinarea înaintea mai multor spirite nu este decât un pas mic până la închinarea înaintea mai multor dumnezei. Canaaniţii, se pare, erau la mijlocul drumului în acest proces prin închinarea înaintea zeului lor suprem, El, alături de alte numeroase zeităţi. Egiptul, Sumeria şi India, toate au devenit ţinuturi ale mai multor dumnezei. Zeii Mexicului se pare că sunt fără număr – şi se găsesc în nenumărate forme – ca şi în multe culturi diferite. Chinezii au păstrat idea unui cer unic, dar viaţa reală a spiritualităţii lor constă în spiritism şi practici oculte.
CONCLUZIE
Toţi oamenii de pe pământ L-au cunoscut odată pe Singurul Dumnezeu Adevărat, dar ulterior nu I s-au mai închinat în inimile lor şi nu au mai căutat să Îl asculte. Tot ceea ce rămâne din crezurile lor iniţiale sunt legendele străvechi. Adevărata închinare înaintea lui Dumnezeu a fost transmisă în timpurile moderne prin urmaşii lui Avraam. Dar chiar şi atunci când Dumnezeu a păstrat închinarea într-o singură familie, şi ulterior într-o naţiune (evreii; Israelul antic), El nu a uitat de restul populaţiei de pe pământ. Domnul i-a spus lui Avraam: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” (Geneza 22:18). Două mii de ani mai târziu, Dumnezeu Însuşi (Isus Cristos) a păşit pe pământ sub formă de om. Una din ultimele Sale porunci date ucenicilor are de a face cu urmaşii celor care s-au depărtat de El cu multe generaţii înainte: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16:15).
NOTE DE SUBSOL
1 Josephus,
Antiquities of the Jews I. iv. 1.
2 The Companion Bible (KJV), (London: Samuel Bagster & Sons 1970) on p. 212 are the whereabouts of Balaam's hometown Pethor.
3 Rev. Wilhelm Schmitt, Primitive Revelation (St. Louis, Missouri, & London, England: Herder Book Co., 1939) pp. 236-237.
4 E.A. Wallis Budge, Osiris (New Hyde Park, N.Y: University Books, 1961) p. 357.
5 Dr. Brugsch & Maspero as cited by Budge, p.140.
6 Rig Veda excerpt from Selwyn Gurney Champion & Dorothy Short, Readings from World Religions (Greenwhich, Conn., Fawcett Publ., 1951) pp. 26-27.
7 E. Allie and M. Frazer, Chinese and Japanese Religion (Philadelphia, Westminster Press, 1969) p. 268.
8 Wing Tsit Chan, A Source Book in Chinese Philosophy (Princeton University Press, 1970) p. 16.
9 Joseph Campbell, The Masks of God: Oriental Mythology (Viking/Compass, N.Y., 1974) p. 396.
10 Li Ung Be ng, Outlines of Chinese History (Peking, 1914) p. 15.
11 Wing Tsit Chan, p. 16.
12 Irene Nicholson, Mexican and Central American Mythology (London, N.Y., Sydney, Toronto: Hamlynn Publications, 1967) pp.20,21 & Burr Cartwright Brundage, The Fifth Sun (Austin, Texas & London: University of Texas, 1979) pp.47, 48.
13 Rev. John Batchelor, The Ainu of Japan (London: The Religious Tract Society) p.252.
14 Schmitt pp. 171-174 & Cottie Burland, North American Indian Anthology (London, N.Y., Sydney, Toronto: Hamlvnn Publ., 1965) pp.73, 103-106 & Diamond Jenness, The Faith of a Coast Salish Indian (B.C. Provincial Museum: Anthropology in B.C., Memoir 131 pp. 35, 36.
15 Schmitt pp.171-174.
16 Nassau, Fetishism in West Africa, pp. 36-37 as cited Budge p.369.
|
|
 |
|