|
|
În articolul său clasic, intitulat
Unde sunt toate fosilele umane? (Where are All the Human Fossils?),
Snelling (1991) a recapitulat realităţi ale potopului precum mobilitatea
umană, puterea distructivă a apelor potopului şi suspensia
diferenţiată. Apoi a scris:
Când luăm în calcul toţi aceşti factori, pare improbabil ca prea mulţi oameni prezenţi în momentul venirii apelor potopului să fi putut sfârşi prin a fi fosilizaţi. Şi chiar dacă o mână de oameni, poate câteva mii, au fost prezervaţi, când un număr aşa de mic este împrăştiat în volumul imens de sedimente de după potop, şansele ca vreunul să fie găsit la suprafaţă sunt foarte, foarte mici matematic, ca să nu mai vorbim de posibilitatea de a fi găsit de un om de ştiinţă specialist care să-i recunoască semnificaţia şi să-l documenteze aşa cum trebuie. |
Clopot din aliaj metalic găsit într-o mină de cărbune adâncă. |
Au existat multe poveşti promiţătoare despre descoperirea unor schelete gigante de dinainte de potop, artefacte antedeluviene, şi chiar arca însăşi. În mod obişnuit, rezultatul final al acestor poveşti este dezamăgirea. De aceea este important să fim precauţi şi obiectivi cu privire la astfel de afirmaţii. Chiar şi pentru oamenii de ştiinţă cu experienţă este uşor să facă greşeli observaţionale, sau să tragă nişte concluzii pripite atunci când prezintă o descoperire extraordinară pentru a-şi susţine propriile argumente.
Acurateţea istorică a Cuvântului lui Dumnezeu a fost demonstrată de multe ori, iar creştinii nu au nevoie de artefacte pentru a-şi demonstra credinţa. Biblia spune: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17). Cu toate acestea, este interesant să investigăm un obiect arhaic ce ne-ar putea da informaţii despre lumea de dinainte de potop. Căutăm astfel să-L glorificăm pe Dumnezeu prin armonizarea adevărului revelat în Geneza cu cercetările ştiinţifice, căutând să înţelegem creaţia Sa originală.
 |
Newton Anderson şi clopotul
O astfel de descoperire, care merită să fie studiată în continuare, este aceea a unui clopot găsit într-o bucată de cărbune de către Newton Richard Anderson. Circumstanţele din jurul acestui eveniment şi cercetările ulterioare ale clopotului de către diferite entităţi sunt descrise în cele ce urmează, având la bază în principal interviul înregistrat pe care i l-am luat domnului Anderson în 20 ianuarie 2007, şi o convorbire telefonică din 19 mai 2013. |
Cărbunele din vestul Virginiei
În anii 1940, un vecin pe nume Carl Hoylman a adus cărbune la casa lui Anderson. El a negociat cu proprietarii de pământ să extragă cărbune, îl scotea la suprafaţă, îl vindea şi îl livra. Cărbunele bituminos ce se găseşte în districtul Upshur din vestul Virginiei este datat ca fiind din perioada carboniferă şi epoca pensilvană, care se presupune că a ţinut între 323 şi 298 milioane de ani în urmă (anonim, 1997). În mod evident, o descoperire precum cea a unui clopot, ar pune probleme mari sistemului de datare evoluţionist. Cum e posibil să găseşti un clopot de bronz într-un cărbune care s-a format chiar înainte ca dinozaurii să fi evoluat încă?
Analiza clopotului
În perioada 1963 –1964, un bărbat pe nume Boris Bilas a dus clopotul la departamentul de geologie al Universităţii Delaware din Wilmington, unde a fost studiat şi apoi returnat. Ei au confirmat confecţionarea manuală a clopotului. Anderson s-a mutat în cele din urmă în Florida şi a devenit profesor de chimie. În 1973 a participat la o prezentare ţinută de Dr. John Morris de la Institute for Creation Research şi a adus clopotul în atenţia lui John. Morris a analizat artefactul în laboratorul Universităţii din Oklahoma. Ulterior a scris (Morris, 2010): „Analiza activării nucleare a arătat că este în principal din bronz cu un adaos curios de zinc. Micro-proba nu a conţinut nici o urmă reziduală de cărbune.”
Faptul că amprenta metalurgică a clopotului este ciudată nu ar trebui să fie surprinzător, dacă, într-adevăr, clopotul provine din vremuri de dinainte de potop. Nu ar trebui să ne aşteptăm să se potrivească cu nici un amestec cunoscut de metale de după potop. Limba clopotului este făcută din fier şi încă sună frumos. Geneza 4:22 ne spune că Tubal-Cain era
Imaginea din vârful clopotului
Anderson a petrecut mult timp cercetând imaginea asemănătoare unui demon, ce se află în vârful clopotului (Imaginea 2), trimiţând întrebări la mai multe universităţi. A descoperit similarităţi cu Pazuzu, demonul babilonian al vântului de sud-vest, şi cu zeitatea hindusă Garuda. Atât demonul babilonian cât şi figurina clopotului au un corn indicator la cap (parţial rupt în cazul clopotului). Feţele lor înguste sunt ciudat de asemănătoare. Garuda (un zeu zburător cu cioc) este înfăţişat uneori deasupra clopotelor, la fel ca şi zeiţa înaripată a egiptenilor, Isis.
Descoperire minei
Este important de notat că în anii 1940 existau două tipuri principale de proceduri de extragere a cărbunelui în zonă, mineritul la suprafaţă şi mineritul subteran. Dacă stratul de cărbune era aproape de suprafaţă (de obicei o topografie plană), pământul şi rocile de deasupra puteau fi uşor îndepărtate iar cărbunele era apoi luat. Dacă vâna trecea printr-un deal, atunci era săpat un tunel care urma stratul de cărbune ce era apoi scos la suprafaţă.
In cazul în care cărbunele fusese scos de la suprafaţă, ar fi mai logic să presupunem că acel clopot a căzut într-un strat expus de cărbune.
În realitate însă, mina era adânc subterană, făcând teoriile criticilor să fie improbabile sau mai degrabă imposibile! Cum este posibil ca un artefact să cadă într-un strat de cărbune subteran, să fie inclus în acea pastă şi apoi să devină parte a unui bloc mare de cărbune negru, solid?
Obiectele din bronz rezistă cu uşurinţă cei aproximativ 4000 de ani cât au trecut de la potop până în prezent. Mai mult, putem specula că atunci când civilizaţia a fost distrusă de potop, unul din clopotele făcute înainte de potop a fost îngropat cu masa plutitoare de resturi vegetale ce ulterior au devenit cărbune, şi a ajuns în cele din urmă, mii de ani mai târziu, în lada de cărbune a lui Newt Anderson.
Concluzie
Nu există nici o îndoială că cel mai bine ar fi fost ca un artefact de dinainte de potop să aibă susţinerea unor dovezi documentate la locul găsirii de către un om de ştiinţă. În lipsa acestora, misteriosul „clopot găsit în cărbune” este probabil cel mai bun candidat pe care îl avem pentru un artefact antedeluvian. Istoria găsirii lui a fost relatată de cel ce l-a descoperit, Newton Anderson, care pare să fie un martor credibil. Lucrătura şi autenticitatea clopotului au fost examinate. Localizarea probabilă a minei originale a fost stabilită, anulând practic supoziţiile criticilor că artefactul are origine modernă.
Dintr-o perspectivă creaţionistă, cu siguranţă pare rezonabil să considerăm că acest clopot ar putea fi opera unui artizan antedeluvian precum Tubal-Cain (Geneza 4:22). Deşi nu putem fi suta la suta siguri, acest lucru are mai mult sens decât să credem într-un lanţ de evenimente extrem de improbabile precum cel prezentat de critici. Este clar că acest clopot încastrat în cărbune din era carboniferă ar fi o provocare serioasă pentru datarea evoluţionistă.
Referinţe
Anonymous. 1997. Geological Map of West Virginia (Harta geologică a Virginiei de Vest). West Virginia Geological and Economic Survey, p. 1.
Fulmer, L.S. 2007. Report on polygraph examination. GenesisPark.com. Retrieved October 16, 2013, from www.genesispark.com/wp-content/uploads/2011/10/bell_polygraph.jpg
Hudson, G. 2010. The mystery of the bell found in coal. Gordon’s Blog. Retrieved October 15, 2013, from www.ecalpemos.org/2010/07/mystery-of-bell-found-in-coal.html
Lotz, C.W. 1970. Probable Original Minable Extent of the Coal Seams of the Redstone Coal. West Virginia Geological and Economic Survey. (USGS National Geologic Map Database, Product Description Page) Retrieved May 20, 2013, from http://ngmdb.usgs.gov/Prodesc/proddesc_42193.htm
Morris, J. 2008. The Young Earth: The Real History of the Earth—Past , Present, and Future. Master Books, Green Forest, AR, p. 75.
Morris, J. 2010. An amazing anomalous fossil. Acts & Facts 39(2):16.
Sharbaugh, N. 1997 Ammunition for Piercing the Armor of the Philosophy of Evolution. Norm Sharbaugh Ministries, Brownsburg, IN, p. 190.
Snelling, A.A. 1991. Where are all the human fossils?
Creation Ex Nihilo Technical Journal 14(1):28–33.
|
|
 |
|
